Prietenul tău soarele..

soarele zice multe,luna tace şi cerul îţi spune o altă poveste..

oare aşa o fi?da,cu siguranţă aşa e.Povestea spusă de cer este o poveste a cărei limită de imaginaţie şi fericire nu o poţi găsi niciodată.Oare să fie adevărat?Dar nu e.Nu trebuie să crezi în ce zic alţii dar te încânta ideea.Te încânta faptu că în timp ce dormi soarele ar putea veni să îţi spună o poveste.Şi nu contează că eşti prea mare pentru a auzi o poveste,contează că trebuie să o auzi,îţi este necesară ţie.Ea va fi cea care va face ca relaţiile dintre tine şi soare să se îmbunătăţească şi astfel soarele va veni şi pe strada ta.Dar nu e aşa de simplu,nu e deloc,mă întreb dacă poţi să asculţi povestea…dar tu nu eşti în stare,e mult prea copilăroasă pentru ţine.Deja te crezi matur,dar ti’a spus vreodată cineva că te înşeli?Ţi’a spus dar tu nu crezi,tu nu crezi în soare nu poţi să fii copilăros.Soarele îţi cere doar o amintire..o amintire cu tine şi cu el.O clipă împreună,o clipă în care eraţi uniţi pe vecie.Dar tu nu vrei să’i oferi această bucurie,tu nu o să faci asta,deşi eşti tentat.Tentat de copilărie,de ceea ce erai cândva.De zilele acelea în care erai numai tu şi soarele, şi nu îţi mai păsa de ceilalţi.Vă ţineaţi de mână,vă jucaţi în nisip,te proteja de ploaia de care te speriai cândva,te ajuta să fii cuminte şi să rămâi în continuare tu.Era prietenul tău cel mai bun.Nu ti’a cerut nimic în schimb,deşi îţi dădea multe chiar dacă nu ai apreciat şi nu vei aprecia niciodată asta.Ba da,ti’a cerut să îi promiţi ceva.Ţi’a cerut amintire veşnică şi prietenie eternă.Ţi’a cerut să le vorbeşti copiilor tăi despre el.Şi i’ai promis.Ţi se părea o nimica toată şi erai convins că nu îl vei uita niciodată.Îl iubeai,dar acum nu îl mai iubeşti.Sau aşa crezi.Dar te înşeli amarnic.O iubire ca a voastră nu se uită niciodată, e iubirea dintre tine şi soare.E copilăria ta.Dar acum ceva te reţine.Poţi să fii în continuare copil.Dar nu mai vrei,vrei să uiţi de soare.Vrei să te maturizezi,chiar dacă pretinzi că ai facut’o deja.Un om matur nu uită niciodată de promisiuni şi vise.Nu uită niciodată de sine şi nici de idolii lui.Pentru că asta era atunci soarele pentru tine,un idol,un soare.Acum nu îl consideri decât o chestie care te încălzeşte.Dar nu e aşa.Acum eşti nepăsător.Ai uitat de zilele acelea în care vă ţineaţi de mână, în care stăteaţi la lac împreună şi îi ascultai povestea.Povestea lui.Povestea spusă de cer pentru el.O spunea doar în prezenţa apusului.Îţi plăcea apusul.Te încânta.Dar erai trist când îl vedeai.Erai trist doar reprezenta plecarea prietenului tău de suflet.Plângeai, şi el era acolo şi te mângâia.Îţi spunea că se va întoarce mâine dimineaţă şi aşa era.El nu te minţea niciodată.Vă luaţi rămas bun intr’un mod atât de simplu,dar atât de călduros.Îi spuneai că îl iubeşti şi că nu îl vei uita niciodată.Oare aşa să fie?Când pleca,nu te mai puteai opri din plâns şi apărea luna.Detestai luna,chiar dacă era frumoasă.

Detestai luna,chiar dacă era frumoasă.Era cea care îi lua locul soarelui,era cea care îţi răpea o parte din veselie şi ştiai că iubea la fel de mult soarele pe cât îl iubeai şi tu.Luptaţi pentru dragostea lui.Dar ştiai că te iubeşte mai mult pe tine.De’aia nu putea să îţi facă nici un rău.Stăteai la lac şi aşteptai răsăritul.Stăteai toată noaptea.Erai nerăbdător.Nu îţi mai păsa de viaţă ta.Îţi păsa doar de soare.Era tot ceea ce doreai de la viaţă.Dar acum?Acum ai uitat.Eşti nepăsător.Şi vrea să îţi spună o ultima poveste.Dar tu nu vrei să o auzi.Eşti convins că te va face să rămâi în continuare copil.Şi pe o parte vrei asta.Dar vrei să ai viaţa ta,să te maturizezi să uiţi de copilărie,să ştergi totu cu buretele.Dar când vezi ziua îţi aminteşti.Vag,pentru că aşa vrei.Dar îţi aminteşti.Şi nu poţi să uiţi chiar dacă te forţezi să faci asta.Ti’ai iubit copilăria dar vrei să se termine.Să te faci mare,să nu îţi mai aminteşti prietenii din copilărie şi să fii tu,noul tu.Dar te simţi rău.Visezi soarele.În fiecare dimineaţă eşti tentat să ajungi la lac dar pe drum îţi spui că s’a terminat şi te întorci.Te întorci supărat,dar convins.Aşa faci in fiecare zi si ştii ca nu e bine. nu e un drum spre ceea ce pretinzi ca vrei.Maturizare.Dar cine ti’a spus ţie ca,daca suferi rezolvi ceva?Nu rezolvi nimic. in fiecare zi spui “ma duc sa ‘l vad”…Dar oare o sa o faci vreodata ?O sa fie iar cum fost cândva?O satisfactie imensa pe care numai soarele ti’o oferea?dar sa iti urmezi capriciile?O sa il parasesti,o sa fie bine? Ştii răspunsul la întrebare ,este nu…Atunci ce faci ? acum pleci in drum spre el,dar iti imaginezi ca nu va mai fi la fel..