şi iar, şi iar, şi iar

şi iar caut cuvinte forţate
şi iar mă afund în vise
şi iar aud gânduri necurate
şi iar omor litere triste

şi iar,şi iar,şi iar

şi iar aş încerca
şi iar ştiu că nu se poate
şi iar aş sacrifica
şi iar aş ucide vorbe toante

şi iar, şi iar, şi iar

şi iar au fost rostite
şi iar le-aş lua înapoi
şi iar le-aş ascunde în cripte
şi iar le-aş tăvăli în noroi

şi iar, şi iar, şi iar.

şi te gândeşti, şi mă gândesc ce semnifică într-adevăr acel regret. cred că e un regret pe care îl simţim cu toţii. dar ce înseamnă? lipsa de autocontrol, o greşeală, ceva ce ai făcut şi nu trebuia să faci, alegerea greşită?
şi stai să te întrebi de unde provine. şi ai vrea să-i cunoşti familia, să-i cunoşti originile. şi mama lui este sinceritatea, iar tatăl lui este frica.

şi şti că este acolo lângă tine, şti că te urmăreşte ca o umbră şi crezi că te va bântui mereu, dar oare aşa e?

cred ca am doborât recordul la absentismul pe glob(din categoria țineam ața globului cu dinții)

în altă ordine de idei, n-am de gând să afirm că mă reapuc de scris(to be honest,i’m afraid) când ai două drumuri în față ce se intersectează într-un singur punct, și punctul ești tu, și drumurile sunt la fel de lungi, la fel de frumoase, știi că odată ce ai ales un drum, ești prea departe de el, și cu cât te aproprii mai mult de destinația finală a drumului ales începi să renunți la celălalt.

în acest moment al anului calendaristic, unii oameni fac curățenie de paște, eu îmi fac curat prin amintiri(amintiri aferente acestui fost pergament încărcat)
și în timp ce îmi fac curat, observ că majoritatea personalităților virtuale din globroll-ul meu s-au disipat ca niște particule de cuvinte pierdute. și îmi pare rău. îmi pare rău că acum aproape caut cu disperare pe cine să citesc și nu prea găsesc nimic, îmi pare rău că mi-am pierdut un an din viață nescriind un cuvânt, o poezie, sau o pagină din cică romanul meu(pe care cică mi-am propus să-l termin până în 2012), îmi pare rău că nu mi-am mai așternut gândurile pe o foaie de hârtie, îmi pare rău că risc ca postul ăsta să iasă clișeic, îmi pare rău.
dar unfortunately, i don’t own a time machine. if anyone does, i’ll be grateful.

ce e cu toate englezismele astea în gândurile mele, iag vet inte.urăsc engleza.și în general nu fac nimic ce nu-mi place sau care nu ajută la ceva ce îmi place.

(blushing) cred că nici nu mai știu să folosesc wordpressul.

mi-e dor.exact de ce mi-e dor, iag vet inte. probabil îmi e dor de viața mea anterioară.care viață? iag vet inte.

am ticuri verbale noi

și mă bucur că scriu postul ăsta. o să radiez de fericire în următoarele 10 minute.

în cu totul și cu totul o altă ordine de idei, mă duc să termin o carte scrisă de o femeie….(sigur intră în categoria nu o să rămâi cu nimic după)

în ultima ordine de idei, i’m glad(mai am 9 minute și 45 de secunde)

te plimbi prin zile
visezi cu ochii deschiși
alergi prin miile
de oameni triști
și tu ești unul dintre ei
noapte și zi
o să fii mâncat de lei
și prea bine știi

asculți șoapte
și vrei să crezi
că mâine e noapte
și azi zi
dar tu nu ai timpi
nu visezi
nu ai nici aripi
și prea bine știi

Sunt indignat. De-a dreptul indignat. Prin urmare, sper ca temperatura corpului tău să nu fie una normală. Sper să regreți ce mi-ai făcut. Dar știu că nu regreți. Nu sunt rău. Sunt bun. Dar nici eu nu cred asta. Natura ființei mele nu mă face bun. Aduc bucurie mult prea rar, dar în acest anotimp vă fac să mă urâți. Dar nu vreau asta. Sunt supărat pe tine, supărat pentru că m-ai lăsat baltă. Nu îți cunosc motivele pentru care ai făcut asta și dacă mă gândesc mai bine nu cred că vreau să le cunosc. Aceasta fiind o scrisoare de pură sinceritate și reproș, vreau puterea lui. Recunosc, el este mai bun ca mine. Și înțeleg de ce l-ai ales pe el. De ce m-ai înlocuit pe mine cu cineva veșnic corect, absurd, albastru și nedefinit. Nu o să îi convină această scrisoare pe care ți-am trimis-o, dar știu că va aprecia sinceritatea și nu mă va pedepsi dacă nu va considera acest lucru absolut necesar pentru voi, oamenii. El este ipocrit. Mult mai ipocrit ca mine. Spune că vă urăște, dar vă face bine. Eu doar vă aduc o bucurie primăvara. Și poate vara mă port cam călduros cu voi. Dar scopul acestei scrisori pentru care s-au omorât copaci, nu este să îl critic pe el, ci să îți spun că alegerea ta este total justificată, dar ai putea să te gândești că anul trecut eu eram alesul și mi-ar plăcea să nu fii nevoit să alegi, ci să incluzi toată familia noastră mare în creații.

Cu drag sau cu ură,

Cu admirație și cu reproș,

O  creatură mare, galbenă și călduroasă care  nu are nume de familie, dar căruia i se spune SOARE.