aş tăia primele două litere din dicţionar.sau din alfabet.le-aş păstra pe a,pe f,pe j,pe x,pe k,pe v şi pe e.pe restul le-aş depozita într-un borcan pentru bomboane şi le-aş zaharisi cu o mare cantitate de zahăr brun.apoi mi-aş omorî alfabetul,acel alfabet cu 29 de cuvinte ce zace prin drafts neterminat sau care nu mai există.aş scoate fiecare literă zaharisită din borcan,aş mări-o cu o lupă permanentă,şi aş pune-o să cânte la pian şi la chitară,apoi să scrie o carte fără ea.o carte în care nu există.i-aş arăta cât de importantă este pentru ea,dânsa ea.şi şi-ar da seama că ea este vitală,dar doar pentru ea.pentru celelalte este doar o colegă infimă de serviciu,ce poate muri,la care înmormântare ele ar asista din ipocrizie.nu tipul principal de ipocrizie.apoi ea ar realiza adevărul.şi ar scăpa de minciuna eternă şi apoi ea s-ar uita la LA ink cu mine şi ar aştepta să se termine.dar eu aş realiza că nu a început încă şi că aş fi posesoare de 9 minute.apoi ea ar deveni literă simpatică şi aş colora-o în verde.dacă nu s-ar trezi ar fi omorâtă în apus de soare şi topită de solz cu ajutorul lui cir.dar ar striga din cimitirul dicţionarului că din ziua următoare voi avea o literă mai puţin de folosit şi mie mi-ar părea rău aşa că aş accepta riscul sau aş trăi în minciuna că literele sunt perfecte.şi tot mi-aş pune în aplicare planul.şi aş şterge postul ăsta,dar nu o să fac asta.m-aş duce să mă concentrez pe literele a,l,i,k,n şi apoi literele s-ar împuţina,ar primi fiecare câte un continent şi ar trăi fericite până la adânci bătrâneţi în eternitatea cărţilor şi ar trăi o viaţă roz.
şi atunci,asta nu s-ar mai numi minciună.
Nutoatăiarbaelafel 