un elefant sacrificat într-un tărâm crispat.

a zburat.a clacat şi s-a transformat.
a visat,a exagerat şi a constatat
că pentru un elefant
mare şi captivant
este preocupant
să nu semene cu un mutant
în această lume
plină de renume
prost
mic,mare şi fără rost
din gri a devenit verde
mult prea ciudat pentru patrupede
şi pentru că a fost folosit drept poruncă
s-a sinucis de pe-o stâncă
şi s-a întors în lumea lui
tărâmul nimănui.

Read Full Post »

let’s choose:2k+1 or 2k?

cineva mi-a zis că cifrele impare sunt cifrele perfecte,ce îţi dau senzaţia de unicitatate şi originalitate.Dar oare aşa o fi?cifrele impare sunt perfecte,cei născuţi în zile pare nu seamănă prea mult cu cei născuţi în zile impare.

altcineva mi-a zis că preferă cifrele impare,atunci am afirmat că eu le prefer pe cele pare,şi aşa era atunci.Şi acum,paritatea este o senzaţie de siguranţă sau de obţinere a scopului.Poţi să rişti fără să pierzi,şi să ajungi la un număr par.

acum mulţi ani,îmi imaginam că numerele pare sunt cele care merită,cele privilegiate,pentru că sunt rotunde.Numele impare mi s-au părut mediocre şi rele,cu toate că suma lor dădea întodeauna un pătrat perfect.Suma numerelor pare nu.,ăsta mi se părea singurul dezavantaj ale privilegiatelor cu soţ,ele erau apărate şi ocrotite,cele impare erau independente dar maliţioase,şi puteau întodeauna să facă rău.dar nu mi-a fost niciodată milă nici de cele pare nici de cele impare.

am ajuns la concluzia că numerele merită o atenţie ieşita din comun,merită mai mult decât aer sau bani,merită o personalitate impară.

Oare ce înseamnă paritatea,ce înseamnă imparitatea?

cine a descoperit ideea de par şi impar,de ce?

matematica înseamnă amănunt,viaţa înseamnă detalii,sunt perfect sinonime.

şi totuşi nu găsesc nimic,deci cine a descoperit principiul parităţii?

din punct de vedere al matematicii,şi al acestui principiu numerele impare,fiind de forma 2k+1,ele sunt cele ce dau senzaţia de siguranţă,dar depinde cum vedem lucrurile.Depinde de NOI,cei care ne putem găsi fericirea în numere pare,impare,sau cei care nu ţin cont de asta.

numerele sunt frumoase,şi nu ştiu ce înseamnă propria paritate,sau propria imparitate.Este doar un cerc vicios de întrebări în care găseşti răspunsuri în abundenţă ce se luptă in contradictoriu.

caut,sunt atâtea de căutat,încât o să îmi doresc să devin detectiv..îmi place Poirot,şi Agatha Christie,mie nu mi se pare o porcărie.

am scris acest post mic,ciudat şi banal pentru că am făcut 200 de posturi,ăsta e al 201-lea.Să creşti mare blogule,şi să rămâi la fel de verde,poate te transformi într-un copac vorbitor olimpic la matematică,da..vezi să nu.

şi dacă mă gândesc mai bine 201 îmi dă siguranţă.

“Numerele sunt chestii verzi

în care trebuie să crezi

pentru a avea imaginaţie

transformată în creaţie..”

so,let’s just pretend

that i have broken my leg..

cu bine,

L.E:ştie cineva ce s-a întâmplat cu fontu meu şi cum îl repar?

Read Full Post »

Atunci când sensul dispare…

A intrat in camera cea intunecata si verde admenita de miros.Nu doar de unul ci de un curcubeu de miresme ce o binedispuneau,pana si parfumurile stiau ca ea se simte rau.Dar ea,ea nu vroia sa vada nimic..in mod normal s-ar fi simtit bine mirosindu-le si avand o discutie frumoasa si simpla cu ele.Dar azi,ca si in ultimele trei saptamani nu vroia sa fie binedispusa,plangea cand vedea fericire,plangea cand vedea tristete,plangea cand se vedea pe ea.Nimeni nu stia de ce,dar se zvonea ca una dintre putinele comori ale orasului are crize.Adevarate crize de adolescenta si imbinari nervoase.Unii spuneau ca ar fi posedata de diavol.Dar care o fi fost adevarul?

Cine o fi cea care se catara pe peretii cei parfumati?Ea este Frida,si nu Frida Sanchez,ci doar Frida.

Era un simbol al propriului său oraş,un oraş fără nume.Lumea o aprecia pentru ceea ce era,ceea ce credea că este şi pentru ce făcea.Era o renumită scriitoare de doar 14 ani,ce a publicat deja 9 cărţi,9 cărţi fantastice,îmbibate de filozofie,ademenite de fantastic în copilărie.

A adus faimă micului său orăşel prin publicaţiile apreciate de întreaga lume.Nu se ştie cum s-a făcut cunoscută,deşi mulţi zvonesc că printr-o vrajă cu o oală verde,miresme de parfum,cărţi celebre şi păr de oaie.Dar oare astea ar fi ingredientele secrete?Oare Frida noastră este o vrăjitoare?Oare oraşul nostru este la fel cum pare?Oare esenţa înseamnă aparenţă?Dar de ce este supărată?

Sunt întrebări fără răspuns,al cărui sens trebuie parcurs.

Frida era misterioasă,sinceră,închisă în ea,superbă,extrem de încăpăţânată,mult prea visătoare pentru ca ceilalţi să observe,un bun detectiv şi înnecată în secrete.Avea o imaginaţie bogată,atât de bogată încât vedea în fiecare seară vrăjitoare în propria uşă.În aparenţă,era o adolescentă simplă şi copilăroasă,cu mult noroc.Toată lumea afirma că Frida este cel mai bun exemplu de noroc,dar toţi interpretau lucrurile,toţi se întrebau de ce aceasta nu avea o familie,o poveste ce putea fi dezvăluită,de ce nu avea prieten,şi de ce semăna cu o vrăjitoare.Dar nimeni nu ştia,sau de fapt..chiar nimeni?

Ea nu îşi găsea prietenii în oameni.Oamenii i se păreau nişte fiinţe mediocre,ce puteau fi interesante.Dar nu i-ar fi folosit niciodată pe post de prieteni.Pentru că ăsta era adevărul.Era atât de sinceră,încât recunoştea că folosea oamenii în interese personale.Visul său era să devină o scriitoare cunoscută,nu o scriitoare ca toate celelalte.O scriitoare recunoscută dupa personalitate şi nu după subiecte.O scriitoare recunoscută pentru ceea ce este,nu pentru cum sunt personajele ei.Dar ştia că trebuie să facă mult rău pentru a îşi îndeplini visul.Era perfect conştientă de asta şi nimic nu o putea opri.

Avea mulţi prieteni,prieteni nu tocmai obişnuiţi,motiv pentru care oamenii o numeau ciudată.A fost văzută de multe ori vorbind singură în cerul liber,iar anumiţi cetăţeni ai oraşului au avut intenţia de a o închide într-un sanatoriu,dar cum a adus multă faimă orăşelului lor îndepărtat de lume,fără nume,nu puteau să faca asta,aşa că aveau două soluţii.Să o accepte,sau sa o schimbe.Era apreciată de majoritatea locuitorilor,dar unii aveau o părere fără de obicei despre ea.O găseau un cadavru,în orice caz nu om,nu avea origini,putea să fie orice,mai puţin extraterestru,nu era verde,şi aceştia,ce insinuau blasfemii la adresa ei o judecau fără drept,sau poate îşi luau prea multe atribuţii ce nu le corespondeau..Dar toţi,absolut toată lumea o găsea deosebit de simpatică..

Prietenii ei,prietenii ei erau obiecte vorbitoare..sau poate nu

i’ll finish this

Frida vă salută,din globul ei parfumat şi vă invită în orăşelul fără nume.

Un verde gând,pe curând..

Read Full Post »

Leapşa unor algoritmi lungi.

leapşa asta vine de la hebe,da,trebuia să scriu în engleză,este o corcitură

merge la dinozaura,sedativ,joacadeamine şi acinu

mesajele sunt jos.

am pus aici,ca să nu se citeasca 1500 cuvinte.

pentru că my english sucks quite hard.

ok,anumite chestii nu îmi plac,dar mă prefac adaptându-mă.

A
– Available: nu,n-am timp,caut chestii despre clima ecuatorială,pentru ajutor sunaţi la 911,asta făceam ieri.acum mi-e lene.

– Age: 15 ani,6 luni,13 zile fără 15 minute,asta când am inceput leapşa..ieri.acum am 15 ani,6 luni,14 zile,2 ore si 7 minute..probabil cand termin leapşa voi avea mai mult.

– Annoyance: ipocrizie,down-to-earth people,easy going ones,i actually love them,clima,faptul ca nu există păduri vorbitoare ce seamănă cu un cabinet psihologic,mentalitaţi,roşu,auriu,galben,tăcere şi lipsa de motive şi argumente.cred că mai sunt,dar nu ştiu,incultura,judecată,echilibru,sri guys,actually nu cred că urăsc asta.faptul că minunatele cărţi ale lui Murakami se termină,faptul că nu există perfecţiune,propriile fixuri şi soarele în exces,cu toate că ador soarele.

– Allergic: la stafide şi la praf de cretă,în special la cel aruncat din răutate,sau prostie eventual.

– Animal: nu am,îmi doream un câine dar acum îmi e frică de ei.cu toate că m-ar ajuta un copac vorbitor să îmi ţină companie.

– Actor: Morgan Freeman

B
– Beer: i do hate it

– Birthday/Birthplace: 6 septembrie 1993,in aceaşi zi cu un coleg de clasă,cu Boc,şi în aceaşi zi în care a murit Pavarotti..Bucureşti cred,spital universitar,21 fără câteva minute.

– Best Friends: do i have any?,ei,fiinţe..şoricel:) şi alţii,uneori,ierarhia în prietenie mi se pare groaznică..acum cred că am mai mulţi..am fost iertată:)sry for being a jurk..

– Body Part on opposite sex: eyes,hair and fingers.

– Best feeling in the world: să ştii că ceilalţi chiar apreciază ceea ce faci.

– Blind or Deaf: categoric nimic,întodeauna văd multe,şi aud mai mult decât necesar.

– Best weather: toamnă,atunci când plouă..primăvară,doar când copacii sunt verzi.

– Been in Love: no.

– Been bitched out?: 99 la sută din timp.în special joi seara,ups..azi e joi,azi e vineri..actually.

– Been on stage?: never.and never say ever,kind of.

– Believe in yourself?: o fluctuanţă între nu şi da,uneori.

– Believe in life on other planets: da,taicămiu încearcă să mă convingă că extratereştri există şi ne vor omorî în curând,de fapt..se spune că oamenii provin din omuleţi verzi.

– Believe in miracles: da,sau mda.

– Believe in Magic: da,tocmai acum copacul face o vrajă,ups,e vorbăreţ.

– Believe in God: da,dar sunt convinsă că ne tragem din maimuţe sau extratereştri,şi ei creaţi de Dumnezeu.

– Believe in Satan:da,mi-o imaginez pe o mătură.

– Believe in Santa: no,never.doar în omuleţul roşu,leneş,materialist din Laponia.

– Believe in Ghosts/spirits:  fantomele se văd,spiritele se simt..eu am simţit fantome,am văzut spirite.

– Believe in Evolution: da,Break a leg.

C
– Car: my own legs,and my ipod,who is skating.

– Candy: all,deşi prefer jeleurile.

– Color: verde,întodeauna.negru,albastru,lila şi alb.

– Cried in school: răspuns afirmativ cu conotaţie negativă.

– Chocolate/Vanilla: ciocolata întodeauna,fără cea amăruie,pe care o detest.Ciocolată verde şi ciocolată cultă,şi cea în formă de frunză.

– Chinese/Mexican: mexican,probabil..deşi nimic.

– Cake or pie: cake..prefer biscuiţii digestivi.

– Countries to visit: Spain,Norvegia,Rusia şi Germania,poate Olanda,şi Elveţia,Anglia.

Read Full Post »

Pergament nou..

vreau să vă prezint o poezie care îmi place,mult,ce zace prin schiţele mele pestriţe în agenda roz cea de toate zilele,scrisă când aşteptam să te trezeşti,şi să îţi meargă procesorul,când mă uimeai cu gene bolnave şi cu aberaţii cromozomale,ştiu că nu ştii,dar nici nu trebuie.

mesaje către persoane,nu copiez pe nimeni..(hebe,btw)

deci,nu contează nici o adresare la persoana a doua fără nume cu prea multe prenume..
sunt dependentă de rime,mult prea..
nu imi plac poeziile fără rime,oricât de geniale ar fi..
aşa cum nu îmi plac poeziile tale,cu toate că îmi place blogul tău
şi cum îmi plac poeziile tale,dar nu şi blogul tău,tu,celălalt tu
nu am nici un drept să zic asta,să critic,dar o fac
împărţită în părţi ce vor ajunge mâncate de câini
revenind la poezie..

Plouă,

Aştept

Nu pot

Nu are rost.

 

Plouă,

visez

mă prefac

şi refuz să tac

dar totuşi o fac.

 

Plouă,

vorbesc

îmi e teamă

teamă pe care o ocolesc.

 

Plouă,

scriu

într-un suflet viu

şi mult prea pustiu.

 

Plouă,

ard

într-un posibil retard

mult prea fad.

 

Plouă,

înverzesc

deshid ochii

şi cresc.

 

Plouă,

lacrimi vin

un râu lin

cad şiroaie

din apa de ploaie

Şi atunci când ploaia s-a oprit

Un suflet odihnit devine umilit.

 

planurile mele de scris 

s-au transformat în vis

o zi bună,

în prag de lună.

o rază de soare,

ce dăruieşte o floare.

Read Full Post »