pentru că pozele mi s-au părut de prisos
pentru că le prindea un câine în loc de os..
nu îmi place numărul 128.
dar are o importanţă enormă pentru mine.
ador ceea ce a scris,îl admir pentru ce a fost şi îi mulţumesc pentru ceea ce am învăţat din operele lui,şi pentru jumătatatea aceea de concepţii şi idealuri descoperită singură..
este scriitorul meu preferat..
este rus..
şi un ideal în materie de literatură
operele lui sunt la graniţa dintre fantastic,critic,moral şi real
operele lui sunt un labirint de idei,ce au fost desluşite atunci când s-au îndrăgostit de condei.
cine o fi?
o persoană căruia soarele nu îi grăieşte prostii
Fiodor Mikhailovich Dostoievski.
azi se împlinesc 128 ani de la moartea lui,a unui geniu şi a unui colos în literatură..
ce nu scrie banal,ci doar real dar nu din punct de vedere mintal..
s-a născut la 11 noiembrie 1821 în Moscova
a avut o copilărie severă,o adolescenţă blasfemică luminate doar de bucuria lecturii..îmi aminteşte de cineva,mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci,doar că eu nu trăiam..
1838-1843: şcoală militară Petersburg,magnific..nu?,tatăl său decedează
1844: scrie primele pagini din Oameni Sărmani
1845: este numit “noul Gogol”
1846: se dedică creaţiei literare,pe care o numeşte artă sfântă
1846-1849 :stare depresivă,de confuzie totală
1847: intră în cercul revoluţionar al lui Petraseveski unde aprofundează ideile socialismului utopic..apoi participă la organizarea unei tipografii ilegale
1848:apare Nopţi Albe,începe Netocika Nezvanova,se înscrie într-un cerc revoluţionar secret
1849: este arestat la 23 aprilie şi condamnat la moarte.Scapă de condamnare,fiind silit la muncă silnica şi işi pierde drepturile civile
1850-1854:ani de muncă silnică,ce ii vor marca viaţa scriitorului.Se îmbolnăveşte de epilepsie,personalitatea sa devine din ce în ce mai puternică,iar exilul în Siberia îl îndeamnă să scrie Amintiri din casa Morţilor.
1854-1857:este eliberat şi îşi recapătă dreptul de a publica
1857:se căsătoreşte cu Maria Dimitrievna şi tipăreşte Micul Erou
1859:apare Satul Stepancikovo şi locuitorii săi
1860:termină Netocika Nezvanova
1861:Umiliţi şi obidiţi..btw,Şoricel,ai terminat cartea?
1864:moare soţia şi fratele său,un an foarte greu,scrie Insemnări din subterană şi începe Idiotul
1866: apare Crimă şi pedeapsă
1867:termină Idiotul
1870:publică soţul etern
1871:Apare romanu Demonii,carte ce a fost nominalizată la premiul Nobel pentru pace
1874:apare Idiotul
1875:romanul Adolescentul,my fave book
1876:se îndreaptă spre limitele absurdului şi este considerat un scriitor colosal
1879-1880:Fraţii Karamazov,considerată capodopera sa,momentul de apogeu al scriitorului
1881:9 februarie,decedează Fiodor Dostoievski..jurnalul de scriitor apare după moartea acestuia
rămâne scriitorul meu preferat şi un colos al literaturii universale
some qoutes:
“Man is fond of counting his troubles, but he does not count his joys. If he counted them up as he ought to, he would see that every lot has enough happiness provided for it.”
“If you want to be respected by others the great thing is to respect yourself. Only by that, only by self-respect will you compel others to respect you.”
“Neither man or nation can exist without a sublime idea.”
- “Nothing is easier than to denounce the evildoer; nothing is more difficult than to understand him.”
“The second half of a man’s life is made up of nothing but the habits he has acquired during the first half.”
pentru genialitate
pentru cultură
pentru literatură
pentru acele pagini de copaci ce s-au simţit mândre când i-au oglindit lui creaţiile
pentru abracadabranţă
şi pentru vis,pentru învăţătura,pentru concepţii
pentru Fiodor Dostoievski
pentru imaginaţie
transformată în creaţie
cu mult bine,
P.S:mersi că l-ai amintit,ştii tu cine
P.S2:nu îmi mai criticaţi gusturile la cărţi..
ştiţi voi..
Read Full Post »