A intrat in camera cea intunecata si verde admenita de miros.Nu doar de unul ci de un curcubeu de miresme ce o binedispuneau,pana si parfumurile stiau ca ea se simte rau.Dar ea,ea nu vroia sa vada nimic..in mod normal s-ar fi simtit bine mirosindu-le si avand o discutie frumoasa si simpla cu ele.Dar azi,ca si in ultimele trei saptamani nu vroia sa fie binedispusa,plangea cand vedea fericire,plangea cand vedea tristete,plangea cand se vedea pe ea.Nimeni nu stia de ce,dar se zvonea ca una dintre putinele comori ale orasului are crize.Adevarate crize de adolescenta si imbinari nervoase.Unii spuneau ca ar fi posedata de diavol.Dar care o fi fost adevarul?
Cine o fi cea care se catara pe peretii cei parfumati?Ea este Frida,si nu Frida Sanchez,ci doar Frida.
Era un simbol al propriului său oraş,un oraş fără nume.Lumea o aprecia pentru ceea ce era,ceea ce credea că este şi pentru ce făcea.Era o renumită scriitoare de doar 14 ani,ce a publicat deja 9 cărţi,9 cărţi fantastice,îmbibate de filozofie,ademenite de fantastic în copilărie.
A adus faimă micului său orăşel prin publicaţiile apreciate de întreaga lume.Nu se ştie cum s-a făcut cunoscută,deşi mulţi zvonesc că printr-o vrajă cu o oală verde,miresme de parfum,cărţi celebre şi păr de oaie.Dar oare astea ar fi ingredientele secrete?Oare Frida noastră este o vrăjitoare?Oare oraşul nostru este la fel cum pare?Oare esenţa înseamnă aparenţă?Dar de ce este supărată?
Sunt întrebări fără răspuns,al cărui sens trebuie parcurs.
Frida era misterioasă,sinceră,închisă în ea,superbă,extrem de încăpăţânată,mult prea visătoare pentru ca ceilalţi să observe,un bun detectiv şi înnecată în secrete.Avea o imaginaţie bogată,atât de bogată încât vedea în fiecare seară vrăjitoare în propria uşă.În aparenţă,era o adolescentă simplă şi copilăroasă,cu mult noroc.Toată lumea afirma că Frida este cel mai bun exemplu de noroc,dar toţi interpretau lucrurile,toţi se întrebau de ce aceasta nu avea o familie,o poveste ce putea fi dezvăluită,de ce nu avea prieten,şi de ce semăna cu o vrăjitoare.Dar nimeni nu ştia,sau de fapt..chiar nimeni?
Ea nu îşi găsea prietenii în oameni.Oamenii i se păreau nişte fiinţe mediocre,ce puteau fi interesante.Dar nu i-ar fi folosit niciodată pe post de prieteni.Pentru că ăsta era adevărul.Era atât de sinceră,încât recunoştea că folosea oamenii în interese personale.Visul său era să devină o scriitoare cunoscută,nu o scriitoare ca toate celelalte.O scriitoare recunoscută dupa personalitate şi nu după subiecte.O scriitoare recunoscută pentru ceea ce este,nu pentru cum sunt personajele ei.Dar ştia că trebuie să facă mult rău pentru a îşi îndeplini visul.Era perfect conştientă de asta şi nimic nu o putea opri.
Avea mulţi prieteni,prieteni nu tocmai obişnuiţi,motiv pentru care oamenii o numeau ciudată.A fost văzută de multe ori vorbind singură în cerul liber,iar anumiţi cetăţeni ai oraşului au avut intenţia de a o închide într-un sanatoriu,dar cum a adus multă faimă orăşelului lor îndepărtat de lume,fără nume,nu puteau să faca asta,aşa că aveau două soluţii.Să o accepte,sau sa o schimbe.Era apreciată de majoritatea locuitorilor,dar unii aveau o părere fără de obicei despre ea.O găseau un cadavru,în orice caz nu om,nu avea origini,putea să fie orice,mai puţin extraterestru,nu era verde,şi aceştia,ce insinuau blasfemii la adresa ei o judecau fără drept,sau poate îşi luau prea multe atribuţii ce nu le corespondeau..Dar toţi,absolut toată lumea o găsea deosebit de simpatică..
Prietenii ei,prietenii ei erau obiecte vorbitoare..sau poate nu
i’ll finish this
Frida vă salută,din globul ei parfumat şi vă invită în orăşelul fără nume.
Un verde gând,pe curând..
Nutoatăiarbaelafel 